INTRODUCERE - 8

PROGRAME ANALITICE - 9

1. OBIECTUL TEORIEI ŞI METODICII JOCULUI DE VOLEI -12

1.2. Voleiul - mijloc al educaŢiei fizice Şi disciplinĂ sportivĂ- 12

1.3. VOLEIUL ÎN SISTEMUL DE EDUCAŢIE FIZICĂ-13

1.4. CARACTERISTICI ALE JOCULUI DE VOLEI - 14

1.5. DIRECŢII DE DEZVOLTARE A JOCULUI DE VOLEI - 15

2. Istoricul jocului de volei - 17

2.1. PE PLAN MONDIAL -17

2.2. Dezvoltarea Şi evoluŢia voleiului În RomÂnia -20

3. NOŢIUNI GENERALE - 23

3.1. NoŢiuni de terminologie specificĂ-23

3.2. STADIILE DE INSTRUIRE -24

3.3. NOŢIUNI GENERALE DESPRE ÎNVĂŢAREA MOTRICĂ-25

3.4. CONCEPTUL SISTEMIC APLICAT ÎN TEORIA ŞI METODICA JOCULUI -27

4. CONŢINUTUL JOCULUI DE VOLEI -29

4.1. componentele tacticii - 33

4.1.1.TACTICA INDIVIDUALĂ- 35

4.2. SISTEMATIZAREA ŞI metodica de ÎnvĂŢare a acŢiunilor tactice individuale de bazĂ- 36

4.2.1.SERVICIUL - 37

4.2.2.PRELUAREA DIN SERVICIU - 40

4.2.3.RIDICAREA PENTRU ATAC - 44

4.2.4. LOVITURA DE ATAC - 46

4.2.5. BLOCAJUL - 48

4.2.6.volei CURS VOLEI 2009.doc- 49

4.3. SISTEMATIZARE ŞI ASPECTE METODICE ALE ACŢIUNILOR TACTICE COLECTIVE - 52

4.3.1. TACTICA COLECTIVĂ LA SERVICIU - 53

4.3.2.TACTICA DE ECHIPĂ ÎN ATAC - 58

4.3.3.TACTICA COLECTIVĂ ÎN APĂRARE - 61

5. IDENTIFICAREA ŞI PROMOVAREA TALENTULUI În VOLEI - 67

6. JOCUL DE VOLEI ÎN LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ-73

6.1. METODOLOGIA PREDĂRII JOCULUI DE VOLEI ŞI FORMELE DE ORGANIZARE A COLECTIVULUI ÎN LECŢIE - 76

6.2. INDICAŢII PENTRU CICLUL LICEAL - 76

6.3.MODELE DE JOC INTERMEDIARE ŞI FINALE PENTRU CICLUL GIMNAZIAL ŞI LICEAL -77

6.4. JOCURI PREGĂTITOARE - 78

6.5. ECHIPA REPREZENTATIVĂ ŞCOLARĂ- 80

6.6. SISTEME DE DISPUTARE A COMPETIŢIILOR ŞCOLARE - 81

6.7. activitatea PROFESORULUI În PREGĂTIREa ECHIPEI REPREZENTATIVE A ŞCOLII - 82

BIBLIOGRAFIE - 91

1. OBIECTUL TEORIEI ŞI METODICII JOCULUI DE VOLEI

1.1. Voleiul - mijloc al educaŢiei fizice Şi disciplinĂsportivĂ

Disciplina sportivă volei este un joc sportiv colectiv, având un regulament de joc, conţinut şi forme de pregătire unitară. Este încadrat într-un sistem competiţional naţional şi internaţional, fiind practicat în cadrul secţiilor asociaţiilor şi cluburilor sportive diferenţiat pe categorii: copii, juniori, seniori, masculin şi feminin. Ca mijloc al educaţiei fizice jocul de volei se practică în învăţământul de toate gradele, sistematizarea lui fiind cuprinsă în conţinutul programelor de educaţie fizică.

Teoria jocului de volei constituie un ansamblu de cunoştinţe ordonate sistematic care apreciază şi stabileşte conţinutul real al jocului competiţional, formulează şi elaborează concepţia de joc care va fi aplicată pe plan naţional de toate echipele; analizează într-o abordare sistemică tehnica şi tactica jocului.

Obiectul disciplinei VOLEI, atât ca mijloc al educaţiei fizice cât şi ca disciplină sportivă constă în studiul:

Între teoria şi practica jocului există o strânsă interdependenţă şi o permanentă condiţionare reciprocă. Teoria (care reprezintă generalizarea activităţii practice) determină modificarea şi îmbunătăţirea conţinutului metodicii, care la rândul ei influenţează favorabil activitatea practică viitoare.

Principalele surse de documentare a teoriei şi metodicii jocului sunt: practica, experienţa pozitivă a specialiştilor români şi străini consemnată în lucrări de specialitate, cercetarea ştiinţifică din domeniu.

Jocul de volei are o teorie şi o metodică specifică, rezultat al generalizării experienţei practice consolidată de integrarea datelor obţinute prin cercetare ştiinţifică în domeniu.

Teoria jocului de volei este o ramură a Teoriei Educaţiei Fizice şi a Teoriei şi Metodicii Antrenamentului Sportiv şi are legături cu alte dicipline cum sunt: pedagogia, psihologia, sociologia, anatomia funcţională şi biomecanica, fiziologia.

1.6. VOLEIUL ÎN SISTEMUL DE EDUCAŢIE FIZICĂ

Jocul de volei, alături de celelalte jocuri sportive şi sporturi ocupă un loc important în sistemul de educaţie fizică. Prin valoarea lui practică, igienică şi educativă, constituie o parte importantă a activităţii sportive, reprezentând o formă de manifestare cu caracter ludic a exerciţiului fizic. El cumulează efectele pozitive sanotrofice ale sportului şi exerciţiului fizic cu influenţele educative ale jocului. Are o largă răspândire în rândurile tineretului şi a altor categorii de populaţie. Datorită caracteristilor sale influenţează pozitiv dezvoltarea fizică şi marile funcţiuni ale organismului, contribuie la dezvoltarea calităţilor motrice şi la formarea personalităţii.

Jocul de volei se caracterizează prin atractivitate şi accesibilitate, nu necesită condiţii organizatorice şi materiale complicate, poate fi practicat atât în sală cât şi în aer liber. El oferă posibilitatea gradării efortului corespunzător vârstei şi gradului de pregătire şi are influenţa pozitivă asupra întăririi sănătăţii, destinderii fizice şi psihice, asigurând o dezvoltare fizică armonioasă a celor care-l practică.

Dacă este practicat la nivel de performanţă, jocul se caracterizează prin dinamism şi spectaulozitate, iar popularitatea competiţiilor îi asigură un loc important în iererhia disciplinelor sportive.

Toate acestea conferă voleiului valenţe biologice şi pedagogice de necontestat şi poziţii bine precizate în sistemul de educaţie fizică şi sport în domeniile: educaţia fizică, sportul pentru toţi şi sportul de performanţă.

Jocul de volei este prezent în lecţiile de educaţie fizică de la toate nivelele sub forma jocurilor dinamice cu elemente din volei şi a jocul global.

Este practicat cu scop recreativ de tineri şi vârstnici, în forme organizate (Campionate şcolare, universitare, de instituţii sau de cartier etc.) sau spontane, iar ca sport de performanţă este practicat organizat sub forma meciurilor din Campionate naţionale de juniori, tineret, seniori, Campionate balcanice, Campionate Europene, Campionate Mondiale, Jocuri Olimpice.